O nouă modalitate neașteptată de a îmbunătăți recuperarea după un accident vascular cerebral
Persoanele care au supraviețuit unui accident vascular cerebral se confruntă adesea cu probleme considerabile și de lungă durată la nivelul brațelor. Un nou studiu sugerează că antrenarea brațului mai puțin afectat poate îmbunătăți semnificativ funcția zilnică a acestuia, ceea ce reprezintă o descoperire importantă pentru recuperarea pacienților. Conform sciencealert.com, antrenarea brațului mai puțin afectat poate duce la progrese mai bune decât concentrându-se doar pe brațul cel mai afectat.
Persoanele care au suferit un accident vascular cerebral au adesea dificultăți semnificative și durabile în utilizarea brațelor lor. În general, când un braț este grav afectat, și celălalt devine mai dificil de folosit. Comparativ cu o persoană sănătoasă, un supraviețuitor al unui accident vascular cerebral poate necesita de până la trei ori mai mult timp pentru a finaliza sarcinile zilnice cu brațul mai puțin afectat. Această realitate frustrantă face ca persoanele cu impairamente severe ale unui braț să depindă aproape în totalitate de celălalt braț pentru activitățile zilnice, cum ar fi mâncatul, îmbrăcatul și treburile casnice. Când acel "braț bun" funcționează lent sau stângaci, chiar și activitățile simple devin obositoare și descurajante, iar unele persoane pot începe să le evite complet.
👉 Tratamentul tradițional și efectele pe ambele brațe
Cercetările recente publicate în jurnalul JAMA Neurology au arătat că antrenarea brațului mai puțin afectat la persoanele care trăiesc cu un accident vascular cerebral cronic poate îmbunătăți funcția manuală zilnică, uneori chiar mai bine decât concentrarea doar asupra brațului cel mai afectat. Un accident vascular cerebral apare atunci când fluxul de sânge îmbogățit cu oxigen către o parte a creierului este întrerupt fie de o obstrucție într-un vas de sânge, fie de sângerare. Fără oxigen, celulele cerebrale încep să moară. Deoarece fiecare parte a creierului controlează, în principal, partea opusă a corpului, un accident vascular cerebral cauzează adesea probleme de mișcare pe partea corpului opus leziunii cerebrale.
👉 Îmbunătățirea utilizării brațului
Reabilitarea după un accident vascular cerebral s-a concentrat tradițional pe restabilirea mișcării în brațul cel mai afectat. Totuși, cercetările din ultimele decenii au arătat că ambele părți ale creierului contribuie la controlul mișcărilor ambelor brațe, deși îndeplinesc roluri diferite. Astfel, leziunile de pe o parte a creierului pot afecta mișcarea pe ambele părți ale corpului. Brațul opus leziunii cerebrale are adesea probleme majore, cum ar fi slăbiciunea, rigiditatea și controlul voluntar, limitând astfel utilizarea sa pentru a ajunge, a apuca și a manipula obiecte. Însă brațul celălalt, adesea considerat neafectat de accidentul vascular, nu este întotdeauna normal. Mulți supraviețuitori ai unui accident vascular cerebral experimentează o forță redusă, mișcări mai lente și coordonare slabă în brațul mai puțin afectat.
Ca neuroștiințifici care studiază cum creierul controlează mișcarea după un accident vascular cerebral, aceste descoperiri ne-au dus la o întrebare simplă: Ar putea antrenamentul brațului mai puțin afectat să-l ajute să funcționeze mai bine? În cadrul unui studiu clinic pe peste 50 de pacienți, am investigat persoane cu accidente vasculare cerebrale cronice care aveau impairamente severe ale unui braț, făcându-l inutilizabil pentru activitățile zilnice. Acestea depindeau aproape în totalitate de brațul mai puțin afectat pentru a-și gestiona viața de zi cu zi.
Participanții au fost împărțiți aleatoriu în două grupuri de reabilitare: unul care a antrenat brațul cel mai afectat și unul care a antrenat brațul mai puțin afectat. Ambele grupuri au beneficiat de cinci săptămâni de terapie care a implicat mișcări manuale provocatoare, orientate spre obiective, inclusiv sarcini de realitate virtuală concepute pentru a îmbunătăți coordonarea și sincronizarea. Comparativ cu cei care au antrenat brațul cel mai afectat, am constatat că participanții care au condiționat brațul mai puțin afectat au devenit mai rapizi și mai eficienți în sarcinile manuale zilnice, cum ar fi ridicarea obiectelor mici sau a unei cești. Aceste îmbunătățiri au persistat timp de șase luni după încheierea antrenamentului.
Credem că beneficiul durabil al antrenării brațului mai puțin afectat ar putea proveni dintr-un ciclu de feedback simplu: Când brațul lor funcționează mai bine, oamenii tind să-l folosească mai mult, iar acea practică suplimentară în viața de zi cu zi ajută la menținerea acestor câștiguri. Reabilitarea după accident vascular cerebral s-a concentrat mult timp pe brațul cel mai vizibil afectat. Totuși, pentru multe persoane, funcția completă a acelui braț nu revine niciodată. Ele se adaptează și depind de brațul mai puțin afectat pentru a supraviețui zi de zi. “Mai puțin afectat” nu înseamnă, însă, neafectat. Când acest braț devine singurul instrument pentru activitățile zilnice, chiar și problemele minore pot avea consecințe majore asupra independenței și calității vieții. Îmbunătățirea modului în care funcționează acest braț ar putea face ca sarcinile zilnice să fie mai rapide, mai ușoare și mai puțin obositoare, chiar și la mulți ani după un accident vascular cerebral.
Lucrările viitoare se vor concentra pe modul în care să combinăm cel mai bine antrenamentul brațului mai puțin afectat cu terapia standard pentru brațul cel mai afectat și cum aceste abordări se traduc în viața de zi cu zi acasă. Pentru mulți supraviețuitori, recuperarea poate să nu însemne restabilirea a ceea ce s-a pierdut, ci întărirea a ceea ce a rămas.
Candice Maenza, Manager de Proiect de Cercetare, Director Asociat al Centrului pentru Neuromecanică Translațională în Reabilitare, Penn State și Robert Sainburg, Profesor de Kinetologie și Neurologie, Penn State.
Această articol este republicat din The Conversation sub o licență Creative Commons. Citește articolul original.
