S-au împlinit doi ani de la masacrul de la Bucha, comis de trupele invadatoare ruse în orășelul de la marginea capitalei Kiev. Peste 450 de civili au fost uciși, inclusiv copii, într-un atac de o brutalitate ieșită din comun chiar și pentru comportamentul obișnuit al armatei ruse, cunoscută pentru crimele de război odioase comise în țările pe care le-a invadat de-a lungul istoriei statului agresor. În martie 2022, trupele ruse invadatoare au ocupat orășelul ucrainean Bucha, aflat la câțiva kilometri de capitala Kiev. Cadavrele abandonate pe străzi, unele dintre ele cu urme vizibile de tortură, distrugerile și moartea semănată de invadatori au șocat lumea. La doi ani de la retragerea trupelor invadatoare, corespondenta BBC Sarah Rainsford a mers la Bucha pentru a vedea cum trăiesc acum locuitorii de acolo. După doi ani, Ludmila, o locuitoare din Bucha, a reușit să instaleze o piatră de mormânt de marmură la mormântul lui Valeri, soțul ei ucis de ruși. După eliberarea orașului, ea a reușit să-l înmormânteze cum se cuvine la un cimitir local. Casa celor doi, distrusă în timpul luptelor, este reconstruită cu dificultate. Ludmila spune că încearcă să înfrumusețeze cu flori în grădină, însă când reparațiile se vor fi terminat, va trăi acolo singură. Reconstrucția caselor face parte din eforturile de restaurare a orașului Bucha, după ce orașul a fost lăsat în ruină de invadatori. Când forțele ucrainene au recuperat orașul, au descoperit cadavre aruncate pe marginea drumurilor pe strada Iablunska. Era pentru prima dată când lumea afla de ororile prin care trecuse Bucha vreme de 33 de zile, cât au stat acolo ocupanții. „Avem o datorie morală să sprijinim familiile care trăiesc pe străzi pentru că peste 70 de civili au fost uciși și torturați acolo”, spune primarul din oraș, Anatoli Fedoruk. Strada Iablunska și zona adiacentă au fost curățate, îngrijite și în unele părți reconstruite. Conform primarului, rușii au ocupat fiecare casă și curte în parte. El estimează costul reparațiilor și reconstrucției la aproximativ 1,6 miliarde de euro. „Bineînțeles că nu avem această sumă, dar facem tot ce putem să-i readucem pe oameni înapoi în casele lor”, a spus el. La câțiva pași de strada Iablunska, noua casă a Ludmilei este încă doar o „carcasă”. Constructorii au promis că o vor termina până la vară, dar nu au mai fost văzuți de câteva zile. Fără acoperiș deasupra capului de doi ani, pe lângă celelalte suferințe, Ludmila abia așteaptă să poată să revină acasă. „Încerc să rezist, dar am început să fac tensiune mare, nu aveam problema asta înainte de război. Am început să-mi fac investigații la inimă și găsesc noi probleme – e totul de la stres, de la amintiri”, spune ea, arătându-i corespondentei BBC care este starea șantierului de la casă. În 2022, casa era o ruină fumegândă. Curtea era încă plină de sticle goale de alcool și de ambalaje lăsate în urmă de invadatori. Gunoiul fusese lăsat în urmă de soldații ruși care l-au împușcat pe soțul Ludmilei în cap în momentul în care acesta a ieșit din beciul în care cei doi stăteau ascunși. Cadavrul lui Valeri a fost găsit în acea noapte pe verandă, cu fața în jos. Investigația rămâne deschisă, una din sutele de crime de război comise în Bucha. Ludmila a fost recentă chemată la poliție după ce au fost descoperite noi înregistrări de pe camere de supraveghere. Se încearcă identificarea soldaților de pe film. „Poate vor fi condamnați în absență. Știu bine că Rusia nu-i va preda niciodată. Personal aș vrea să-i iau de gât și să-i întreb ce căutau aici. Sunt gunoaie”, spune ea. În spatele zidurilor albe ale Bisericii Sfântul Andrei, unde o mulțime de civili au fost îngropați într-o groapă comună în timpul ocupației, a fost construit un zid memorial format din plăci albe. Până acum, pe acesta sunt afișate 509 nume. Unele pătrate sunt încă goale pentru că sunt peste 100 de oameni uciși dar neidentificați. Cadavrele au fost recuperate din gropi puțin adânci din toată Bucha. Alte plăci nu specifică data morții, ci doar luna – martie – pentru că nu s-a putut stabili data exactă a morții. Pe cealată parte, este un afișaj care îi include pe zecile de oameni încă dați dispăruți. Printre aceste nume se numără și Bogdan Kostirenko. Soția lui, Natalia, spune că el a fost răpit de soldații ruși. După luni de zile de căutări, familia a aflat că acesta a fost dus la o închisoare din Rusia. „Mai întâi l-au dus în Belarus, apoi în Rusia, la Briansk”, spune Natalia, adăugând și că a aflat că, ulterior, soțul ei a ajuns la un lagăr din Tula, la sud de Moscova. „Rusia a confirmat oficial că el este prizonie, dar a trebuit să găsesc informațiile prin propriile contacte. Ar trebui să-i trimită înapoi pe civili, dar nu vor să o facă” a continuat ea. Bogdan Kostirenko este fost soldat, în 2019 renunțând la poziția militară din cauză sindromului post-traumatic. Ca prizonieri civil, Natalia se teme că șansele sale de a fi eliberat sunt mici, în condițiile în care doar câteva zeci de non-combatanți au fost eliberați până acum. „Sunt o mulțime de civili din Bucha dispăruți, oameni despre care știm că sunt în închisoare, dar despre care rușii nu vor încă să recunoască. Cel puțin au recunoscut oficial că Bogdan este în temnița lor”, a mai spus ea. Femeia, originară din Rusia, nu a mai comunicat direct deloc cu soțul ei de când acesta a fost răpit. Știe că cei deținuți la Briansk au fost torturați – înfometați, bătuți cu sălbăticie, chinuiți cu electroșocuri sau loviți cu bucăți de țevi. Natalia este rusoaică, părinții ei sunt din țara care îi ține acum soțul prizonier ilegal. Pentru oameni precum Natalia susține Vladimir Putin că a invadat Ucraina pentru că aceștia „aveau nevoie să fie salvați de guvernul de la Kiev”, despre care rușii continuă să susțină în mod ridicol că este „nazist”. Majoritatea populației din Bucha, fugită la începutul războiului, a revenit în oraș, însă Natalia se teme că lucrurile ar putea să se înrăutățească din nou. „Vedem ce-și dorește Putin dând vina pe Ucraina pentru atacul terorist de la Moscova. Cred că vrea război total, o mobilizare totală”.